Siguranta sau risc?

Am iubit...si am iubit din toata inima, desi peatunci aveam o inima de copil, inocenta, care habar n-avea ce-i aia "dragoste" . Apoi am suferit...mai mult decat am crezut vreodata ca o sa pot...si am trecut peste lucruri peste care nu credeam ca am sa pot. M-am ridicat si am invatat sa-mi tin din nou echilibrul. Am ramas cu cicatrici de la rani care n`as fi crezut ca se vor inchide...dar a trecut. Sunt bine acum. Mai bine decat mi-as fi imaginat atunci ca as putea fi. Si totusi...a ramas ceva acolo...o urma a tot ce a fost...o frica. Cred ca e asa de usor sa te atasezi de o persoana, dar in acelasi timp asa de greu. E greu sa lasi zidurile din jurul tau sa se darame, e greu sa ii dai voie cuiva sa intre pe un teren pe care te-ai straduit atat de mult sa il refaci dupa ce o alta furtuna l-a distrus. Nu vrei sa mai suferi, nu vrei sa treci din nou pe acolo...dar in acelasi timp, tanjesti. Vrei sa traiesti din nou si sa iubesti. Cu totii ne dorim pe cineva alaturi de noi, dar majoritatea avem impresia ca traim ca in filme: relatii care nu au probleme,unde totul e roz si nu exista nici o cearta. Unde mereu este timp pentru intalniri, pentru convorbiri nesfarsite la telefon...relatii unde noi suntem centrul universului celeilalte persoane... si e gresit. O relatie nu apare de la sine, e nevoie de doua persoane care chiar vor sa intretina relatia, de timp, de dragoste, de daruire de sine. Poate ca imi e frica sa investesc sentimente in altcineva [sau poate ca nu e timpul]...dar daca nu ne deschidem inima pentru nimeni...atunci nu are cum sa intre cineva in ea. Daca vrem sa iubim trebuie sa ne asumam riscul de a suferi...

Pazeste-ti inima!

Toate fetele se plang ca baietii nu le respecta, ca nu le iubesc, ca nu se comporta cum si-ar dori ele - pe scurt, ca seamana mai mult cu acea broasca din poveste decat cu printul mult visat. Dar oare stam putin sa ne gandim de ce e asa? Multe fete spun ca isi asteapta printul, dar intre timp se "distreaza" cu tot regatul. Cum poti sa ceri respect, daca tu nu te respecti? Si nu, multe relatii nu inseamna putere - putere inseamna sa stai in picioare si sa astepti persoana potrivita caruia sa te daruiesti. Acel print care te merita cu adevarat. Si acesta exista, dar pentru a-l cunoaste trebuie sa ajungi pana la el, asa ca nu te pierde pe drum. Iubeste, dar iubeste pur, si nu sari din floare in floare. Sa zicem ca ai un buchet de trandafiri, iar tu oferi cate unul fiecarui iubit pe care il ai...cam cat poti sa o duci pana sa ramai fara nici un trandafir? Sa ajungi sa apreciezi pana si ultima petala? Alege cu intelepciune de cine te indragostesti, pentru ca e adevarat, nu putem controla de cine ne indragostim, dar putem controla cu cine ne petrecem timpul - asa ca, consula-ti si mintea inainte sa alergi dupa "sfatul" inimii! Printul tau va lupta pentru inima ta la timpul potrivit, dar acum e timpul ca tu sa lupti pentru ea - pastreaz-o in siguranta! :)

Viata e prea frumoasa ca sa o traiesti trist!

In fiecare zi trecem prin lucruri/circumstante care au puterea de a ne dobora...dar oare chiar asa e? Oare chiar au puterea asta? Nu cred. Sincer, cred ca noi hotaram cat de departe ne poate afecta ceva. Durerea nu e optionala, dar suferinta continua e deja o alegere. Poti alege sa fi trist, sa regreti ce s-a intamplat sau ce alegeri ai luat, poti plange dupa cineva sau dupa ceva sau te poti plange incontinuu - iti faci singur viata mizerabila.Sau poti alege sa zambesti :) sa vezi lucrurile dintr-o perspectiva pozitiva, iar in scurt timp vei observa ca vor lua o complet alta intorsatura. Nu pentru ca situatiile se schimba neaparat, ci pentru ca nu le mai dai voie sa te doboare. Atat cei care spun ca pot, cat si cei care spun ca nu pot au in aceeasi masura dreptate. De ce? pentru ca noi hotaram ce se intampla in viata noastra. Fericirea nu tine de mama, tata, pisica sau catelul. Nu tine de masina noua, sau de un iPhone4. Fericirea tine de mine, de alegerea pe care o fac eu. Lumea nu se opreste in loc pentru ca eu nu sunt ok. Isi continua cursul. Dar eu pot sa determin ce curs va urma viata mea de acum incolo si aleg sa fiu fericit/a!

Just a quote

“I often confuse “fighting for it” with fighting for a person. Therein lies the misconception: To fight for a relationship should involve both parties actively trying to make it work. So often, however, the fight is one-sided, with someone struggling to hold on to a person instead of a relationship. And once you’ve started down that path, it’s hard to find the perspective to evaluate your actions with a clear head and an open mind. “

This quote struck a chord with me. When it comes to relationships, it is hard to evaluate your actions with your mind when your heart is so heavily invested in the other person.

The quote reminded me how, in the past, I have “fought for a person” instead of both of us “fighting for it.” Relationships need both parties to make it work. I was guilty of this. I held on to this man because I enjoyed his presence in my life, yet our relationship wasn’t worth fighting for. There were many factors as to why it didn’t work, but in the end he didn’t want to “complicate” his already complicated life.

I still value his presence in my life. However, it is a hard struggle to care about someone deeply who you can’t be in a relationship with. You have to move on, as hard as that may sound. To move on from this person, you will have to take your emotions out of it and use only your mind, something I struggled with.

By using your mind and your heart, hopefully, you will find someone who will put in the same amount of effort as you to maintain the relationship.

Ce inseamna o relatie?

Cele mai multe relatii se intampla din senin, fara sa te astepti si uneori chiar cu cine nu te-ai fi gandit...asa, ca un fel de "Dragoste la prima vedere" cum s-ar spune. Dar eu cred ca adevaratele relatii sunt cele care se dezvolta pe baza unei prietenii - atunci cand cunosti cealalta persoana in adeavaratul sens al cuvantului. Ii stii cele mai urate parti, sti cum reactioneaza cand se enerveaza, cand nu ii place ceva, ii cunosti gusturile, sti cum arata cand se trezeste dimineata sau atunci cand se cearta cu parintii sau prietenii. I-ai fost alaturi in cele mai bune momente, ai vazut cum se bucura sau cum rade, dar si in momentele proaste - si, cel mai important dintre toate, stiind toate acestea, iti doresti sa o iubesti mai mult, sa iti dedici si mai mult timp, sentimente acestei persoane care inseamna totul pentru tine si care te face sa te simti implinit/a. Asta inseamna cu adevarat sa ai o relatie, sa devi unul impreuna cu cineva, sa te completezi - o relatie in care cei doi se ridica reciproc, se motiveaza sa devina mai buni. Sau...poti avea o "relatie" fizica...dar nu o numi "relatie" - cauta-i un alt nume, pentru ca definitia ei nu sta in aproprierea fizica, ci in cea sufleteasca.

Cea de a II-a parte din "Povestea Emei" s-a sfarsit...

Vine un moment cand esti gata sa inchizi o etapa din viata ta. Esti gata sa renunti si sa o iei de la inceput.Imi dau seama ca nu toate lucrurile se intampla cum ma astept, unele chiar ma pot surprinde de mai multe ori. Imi dau seama ca oamenii ranesc - dar nu de fiecare data o fac intentionat. Imi dau seama ca poti sa stai sa investesti atat de mult timp si atatea sentimente in ceva si apoi toate se curga pe apa sambatei...asa...ca si cum nu au fost...sau poate nu. Sufar? Nu conteaza, e o lectie. Am invatat sa ma bucur pentru ce a fost, mai bine putin decat nimic. Poate acum nu e timpul meu, dar va veni candva. Acum e timpul altora sa isi traiasca visele, si poate e si al meu, doar ca visele mele trebuie sa se schimbe. Nu pot sa continui sa ma ranesc pe mine, sau pe persoanele la care tin. Vine un moment cand trebuie sa inveti sa renunti si sa faci un pas in spate...si pentru mine, momentul a venit - si nu pentru prima data. Dar e ok...daca nu am stiut sa invat de la prima lectie, am primit-o si pe a2a. Mi-am dat seama ca oamenii se pot schimba asa de mult intr-un timp asa de scurt...si ca uneori nu poti opri asta. Ma schimb chiar eu,dar nu-mi dau seama. Ma uit in oglinda si ma intreb daca reflectia mea imi spune adevarul sau oamenii de langa mine? Oare lucrurile se intampla din cauza unui plan stabilit de Dumnezeu inainte sau la intamplare? Tind sa cred in prima varianta...asa ca, orice a fost ce las in urma,stiu ca a avut un scop. Inca nu stiu care e, dar intr-o zi,il voi afla. Intr-o zi, ma voi putea uita inapoi si voi rade...dar deocamadata, trebuie sa accept adevarul asa cum e si sa merg mai departe. Pana la urma, adevarul e cel care te face liber :)

Mama

De cate ori nu ati auzit din partea mamei replica "iti vei aminti tu ce ti-am spus..." ? Eu una am auzit-o de multe ori. Primul reflex e sa dau din cap in semn ca da, sau sa rad, oricum, in mintea mea e clar ca eu am dreptate. Totusi...azi mi-am dat seama cata dreptate avea - si are. Mi-am dat seama ca ea poate sa vada altfel lucrurile decat pot eu, ca atunci cand te uiti la un film si vezi ceva ce personajele nu stiu. Asa e si cu mama - ea are in spate o experienta de viata pe care eu nu o am si tot ce incearca e sa ma protejeze. Am o sora mai mica, cu care ma comport exact la fel cum se comporta mama mea cu mine : imi e frica ca va face aceleasi greseli pe care le-am facut eu, ca o va durea si eu nu voi putea sa o alin. Probabil aceeasi frica o avea si mami pentru mine. Nu inseamna ca nu ne certam de multe ori, nu inseamna ca totul e perfect, sau ca vorbim orice - si nu inseamna ca nu-mi doresc sa fie asa. Dar imi dau seama ca uneori ar fi trebuit sa o ascult mai mult, si cu gandul, si cu fapta...mai mult decat doar sa dau din cap in semn de "DA" si sa fac cum vreau eu. De azi inainte,am ales sa schimb asta, pentru ca stiu ca atunci cand eu ma schimb, totul se schimba - asa ca daca vreau o relatie mai buna cu ea, sau o imbunatatire chiar in viata mea, atunci trebuie sa incep eu - trebuie sa fac primul pas.

[ Postarile se pot distribui. V-as ruga sa faceti asta, nu se copiati textul :) daca totusi il copiati, specificati sursa atasand link-ul blog-ului :) multumesc! ]